De la modelul atomic al lui Ernest Rutherford la atomul lui Bohr
Fizicianul danez Niels Bohr, folosindu-se de noile teorii referitoare la capacitatea atomului de a emite radiaÅ£ii, pornind de la modelul atomic al lui Rutherford, a "redesenat" în 1913 structura atomică. Fizicienii secolului al XIX-lea au descoperit că atunci când un gaz este expus unui câmp electric, gazul emite lumină, deci radiaÈ›ii electromagnetice. Dar această emisie are loc numai la anumite frecvenÅ£e, iar diferite elemente ÅŸi compuÅŸi chimici emit radiaÅ£ii de diferite lungimi de undă.
AÅŸadar, spectrul de emisie al atomilor ÅŸi al substanÅ£elor diferă. Astfel, după cum uÅŸor se poate înÅ£elege, atomii diferitelor elemente ori diferite substanÅ£e pot fi determinate pe baza lungimii de undă a radiaÅ£iei emise, altfel spus pe baza liniilor spectrale. Chiar ÅŸi corpuri îndepărtate, cum ar fi stelele, pot fi înÅ£elese sub aspectul elementelor constituente, determinând spectrul de emisie al acestora.
​
Având ca punct de plecare atomul lui Rutherford (Bohr ÅŸi Rutherford au lucrat împreună pentru a înÅ£elege radiaÅ£ia atomului), Bohr a dezvoltat o teorie prin care se putea prezice lungimea de undă a radiaÅ£iei atomului. Teoria lui Bohr a fost deosebit de îndrăzneaţă, fundamentându-se pe câteva ipoteze ce au revoluÅ£ionat modul de înÅ£elegere a atomului, deÅŸi erau privite cu suspiciune de fizicienii vremii:
- atomii emit radiaţie numai la anumite frecvenţe (frecvenţe discrete);
- electronii pot orbita numai la anumite distanÅ£e de nucleu, intrând în contradicÅ£ie cu modelul atomic al lui Rutherford care lăsa libertate de miÅŸcare absolută electronilor;
- radiaÅ£ia poate fi emisă numai când un electron face un „salt" dintr-o stare raÈ›ională într-alta (de pe o orbită superioară pe una inferioară). În 1914 fizicienii James Franck ÅŸi Gustav Hertz au dovedit experimental că atomii absorb ÅŸi emit radiaÅ£ie numai atunci când electronii realizează saltul dintre stările staÅ£ionare (orbite).
Pentru a susÅ£ine aceste ipoteze, Niels Bohr a postulat că la scară atomică anumite stări rationale (orbite) erau stabile, iar electronii aflaÅ£i pe aceste niveluri stabile nu emit radiaÅ£ie (Bohr nu a putut justifica de ce se întâmplă astfel).